Film: Dom Durakov – 2002
Sau “Casa de nebuni”. Nu cred ca am mai ras cu atata pofta de foarte mult timp la un film. Iti dai seama din primele secvente ca avem de-a face cu un grup colorat aflat intr-o casa de nebuni. Grup care asteapta cu respritatia taiata cel mai important eveniment al zilei, adica trecerea unui tren pe calea ferata din fata stabilimentului. Cel mai delicios personaj este o femeie foarte frumoasa, pura, naiva si delicioasa in inocenta ei, care are o relatie extrem de pasionala cu Bryan Adams. Asa ca, in mintea ei, conductorul este superbul Adams care, in culori vii, canta celebra coloana sonora din Don Juan in timp ce manevreaza locomotiva.
Trecand la lucruri mai serioase, actiunea se petrece in 1996 in timpul razboilui ruso-cecen, casa noastra de nebuni aflandu-se exact la granita dintre cele doua state. Povestea e 100% adevarata (nu stiu daca si scenele cu Bryan Adams:D), existand intr-adevar un spital ne nebuni invadat pe rand de trupele cenene si ruse. Evident ca nebunii nu aveau nici cea mai mica idee despre ce se intampla, iubita lui Bryan Adams traind o mare drama dupa ce este ceruta (in gluma) de sotie de un soldat cecen.
Regizoral, avem scene asemanatoare cu Dancer in the Dark, filmele lui Kusturica si cu cele din vechile filme rusesti.
