Tu! Te iubesc, tu! Tu!

Tu eşti în globul de cristal
Ce-mi arată drumul către mal
Când mă pierd în lumea mea şi-aş vrea
Să înving tristeţea grea

Tu, nevăzută, dar te simt
Te ignor, dar nu pot să mă mint
Eşti în ceea ce respir, eşti tu
Firul ce mă leagă de miracolul din zori
Când din vis cobori
În tot ce-ating în jurul meu
Chipul tău îl văd mereu în gând
Eşti orice, oricum, oricând

Tu, aşteptarea din amurg
Când secundele încet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mâna ta

Tu eşti ideea de intens
Căutării mele-i dai un sens
Un motiv ca să încerc mai mult
Tu eşti vocea ce-o ascult
Eşti chemarea de demult
Ce mă face să nu-mi aparţin
Nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, eşti tu
Nu pleca, nu spune nu

PS: Multumesc pentru 9 luni minunate!