Subiectiv

Cunosc un om rar. Un om care nu poate să spună altceva decât ceea ce gândește. Iar când nu poate spune ceea ce gândește, îți spune că se abține. Pentru unii poate fi șocant, obișnuiți fiind cu politețea corporatistă care a început să ne impregneze și viețile personale. Și până la urmă ce este această politețe decât o formă mai diluată de minciună? Acest om rar este iubitul unei bune prietene, rară la rândul ei. Georgiana și Mihăiță sunt calzi și calmi. Ei bine, și acest Mihăiță mi-a spus ieri pe nepusă masă că sunt un om minunat. Fără nicio legătură cu nimic și din tot sufletul. Și el este atât de zgârcit cu complimentele… Remarca lui m-a întristat și m-a bucurat în aceeași măsură. Mi-ar plăcea să mă consider și eu un om minunat. Tot timpul, liniar și perpetuu. În același timp m-a umplut de speranțe. Dacă acest om vertical, exigent, suspicios și extrem de profund a putut să vadă ceva minunat în mine, înseamnă că pot lua acel sâmbure, îl pot face să crească și să rodească. Am nevoie doar de timp.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: