Archive for June, 2010

O poezie draga mie:)

Posted in Iubire, Poezie with tags on June 29, 2010 by luna

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,

Doar sarutarea ta ar fi în stare

Sã stinga focul rãu ce i-a cuprins,

Sã-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate

Ce vorba si surâsul si-au pierdut.

Iti vor zambi din nou inseninate

Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele

Si toate indoielile-or sã moara,

In loc vor naste visurile mele

De viata noua si de primavara.

Magda Isanos

Advertisements

Stare de spirit

Posted in Muzica with tags , on June 24, 2010 by luna

In umbra

Posted in Muzica with tags , on June 22, 2010 by luna

Nebun de alb

Posted in Iubire, Muzica, Uncategorized with tags , on June 21, 2010 by luna

Camera

Posted in Proza on June 20, 2010 by luna

I se spusese clar sa nu intre in acea camera sau, daca o face, sa nu stea mai mult de 10 minute. Directiva care nu facea decat sa creasca exponential interesul pentru ce va gasi acolo, sila pentru toti cei care cred in fenomene inexplicabile si deliciul la gandul ca va face ceva interzis.

Clanta era una total obisnuita, rotunda si argintie ca cea pe care obsnuia sa o deschida zilnic. Candva. Dar asta era cu foarte multi ani in urma. Trecand peste acest detaliu, totul era cat de banal posibil.

Isi arunca scarbita rucsacul pe canapea, isi puse mainile in sold si analiza mecanic interiorul. Doua tablouri care se vroiau abstracte, masuta cu telefonul retro, covorul uzat si draperiile grele si pline de praf care ascundeau ultimele raze. Cauta orice semn care sa-i arate ca nu-si pierde timpul…

Doua ore mai tarziu facea acelasi lucru. Scrumiera era deja plina pe jumate, aerul umpandu-se cu mirosul atat de familiar. Dupa 5 tigari mirosea oriunde a acasa. Plus ca se afla deja la a treia transa de Walker, ceea ce insemna ca se plictisea teribil.

Dar nu, nu vroia sa adoarma. Cine stie ce s-ar putea intampla in timpul somnului. Nu-i era frica de monstrii, ii era frica de monstrii care ar trece neobservati.

Oglinda ii arata cat de obosita era, lucru care nu se intampla dupa doua nopti nedormite in urma cu 10 ani. Dar perspectiva imbatranirii ii dadea un sentiment de intimitate si de stabilitate incomparabil cu orice simtise in prima tinerete. Nu era apa calda insa…

Dusul rece ii alunga urma de somn. Simtea ca nu va rezista mai mult de 2 minute sub jetul plin de ace. Incepu sa se gandeasca la urmatoarea tigara si la ultimele pahare de alcool. Acum era mult mai cald.

“Mai stai mult ca fac pe mine?”

Fumul si aburii alcoolului ii parasira instantaneu subconstientul. Cu un rictus tremurat sprijini faianta cu o mana. Cealalta se indrepta spre gura. Era pentru prima data in viata ei cand ii venea sa zbiere de frica. Stia ca e stupid, dar intreba scurt:

“Mama?!’

O umbra rece trecu mult prea repede pentru a fi fotografiata pe retina. Inchise ochii. Oricum nu putea privi in stanga.

“Uff ce bine e! Aveti obiceiul sa stati cate juma de ora in baie. Si tu si taica-tu.”

Cuvintele erau spuse zambind. Se simtea din ton. Astepta sa inceteze sunetul jetului de urina fara sa zica nimic. Cu mana stanga cauta tremurand cel mai apropiat prosop.

“La dracu. De ce mi-e teama? Probabil ca nu mai rezist la alcool. Imi joaca mintea feste”

Zgomotul jetului inceta, luandu-i locul un sunet alb. La fel ca cel ce iese din televizor cand inceteaza emisia. Culori stridente se miscau in spatele paravanului ce despartea buda de restul baii.

“Mama?!”

Si mama isi facu aparitia. Cu miscari teleghidate, facu 2 pasi pana la chiuveta… Prin trupul ei, fiica vedea linia robinetului si propria-i reflexie in oglinda. Imaginea mamei ii aducea aminte de vremurile cand televiziunea nu transmitea decat alb-negru, iar imaginea aparea uneori tremurata.

Dar partea stranie era ca maica-sa fusese ingropata cu 10 ani in urma. Din cate auzise, caci nu fusese de fata.

Nu-si termina ultimul gand cand femeia pleca cu viteze intrerupte catre camera alturata. Fara sa se uite in urma, se sprijini cu o mana de pervazul ferestrei, rase ca pentru sine si-si dada drumul in haul oraslui.

Jos nu claxona nicio masina.

Film: The cook, the thief, his wife & her lover

Posted in film with tags , , , , on June 20, 2010 by luna

Filmul incepe si se termina circular cu ridicarea si coborarea unei cortine de teatru. De asemenea, la inceput, sunt vizibile clar pana si reflectoarele, actorii trec dintr-un platou in altul, coloana sonora este cantata de unul dintre personaje, iar, in timp ce unii dintre actori isi spun replicile, altii stau nemiscati, inghetati.

Peter Greenaway, britanicul care a regizat filmul, a fost pictor inainte de a se apuca de cinematografie, si este clar ca meseria de baza si-a lasat puternic amprenta in munca lui ulterioara. Oricum, chiar daca nu a fost neaparat mana lui, m-a impresionat foarte mult tot ce a tinut de scenografie si imagine. De la rosul puternic, care a dominat majoritatea scenelor, pana la viermii din carnea putrezita, fiecare cadru poate fi o fotografie reusita.

Nu credeam ca o voi vedea vreodata pe Helen Mirren intr-un film in care va juca complet nud jumatate din timp, si pot sa spun ca m-a uimit tineretea, frumusetea si dezinvoltura ei – chiar daca era trecuta biene de 40 de ani. Era la fel de puternica si de talentata si in 89 ca si recent, cand a jucat in The queen.

Filmul este o satira a societatii contemporane, in care ni se prezinta portrete puternice si bine conturate: barbatul-porc-avar-tiran-misogin, femeia-narcisista-frustrata-terorizata-sexuala, barbatul-intelectual-timid-fin-tandru…

Cu toate ca nu este in niciun fel o poveste clasica, in care sa te astepti la un inceput si un sfarsit, avem totusi de-a face cu tipica lupta intre bine si rau, raul fiind nimicit la final. Dupa ce-si chinuie sotia, angajatii si asociatii in cel mai enervant si mai tiranic mod cu putinta, The thief, sotul personajului jucat de Mirren, sfarseste prin a fi obligat sa-l manance pe amantul sotiei sale, pe care chiar acesta in ucisese. Scena nu mi s-a parut foarte realista, asa ca nu pot spune ca te scarbeste la culme. Dar probabil ca nici nu s-a dorit altfel.

The cook….mi-a trezit interesesul si pentru alte filme de-ale lui Greenaway.

Carte: P. Howard – Orasul revolverelor mute

Posted in Carte with tags , , , , on June 19, 2010 by luna

Cartea lui P. Howard, pe numele sau adevarat Rejto Jeno (ungur), face parte din categoria romanelor comice pe care le citesti in liceu. Imi pare rau ca am facut-o mult mai tarziu. Sunt convinsa ca acum un deceniu m-ar fi amuzat mult mai mult, dar nu mai mult decat, sa zicem, Aventurile bravului soldat Sveck a lui Jaroslav Hasek, carte la care am ras atat de mult incat mi-a dat dureri de burta in ambele dati cand am citit-o.

Dar nici Orasul revolverelor mute nu a fost rea. Actiunea este atat de alerta incat devine liniara, personajele sunt bine definite, dar doar cele principale. Restul se pierd putin si stai sa te intrebi cateodata ‘cine mai e si asta?”.

Eroul nostru este cel mai ghinionist om din lume, fapt caruia ii datoreaza numele de Belea 13. Si in ciuda blestemului pe care-l poarta, a ales meseria de hot. Se gandeste sa scape de ghinion facand schimb de identitate cu un altul. Si ce te faci cand te trezesti intr-o lume complet necunoscuta tie, in care diversi indivizi vor sa te omoare, in care ai gresit cu ceva, dar nu stii cu ce, in care ai copii, dar nu-i recunosti? Omul nostru este pus in fata unor intamplari atat de stranii si de amuzante (ex. incercand sa fuga dintr-un oras, calatoreste 3 zile cu trenul, fara apa sau mancare, pentru a-si da seama in final ca trenul mergea in jurul orasului carand diverse de la o mina la alta).