Film: The cook, the thief, his wife & her lover

Filmul incepe si se termina circular cu ridicarea si coborarea unei cortine de teatru. De asemenea, la inceput, sunt vizibile clar pana si reflectoarele, actorii trec dintr-un platou in altul, coloana sonora este cantata de unul dintre personaje, iar, in timp ce unii dintre actori isi spun replicile, altii stau nemiscati, inghetati.

Peter Greenaway, britanicul care a regizat filmul, a fost pictor inainte de a se apuca de cinematografie, si este clar ca meseria de baza si-a lasat puternic amprenta in munca lui ulterioara. Oricum, chiar daca nu a fost neaparat mana lui, m-a impresionat foarte mult tot ce a tinut de scenografie si imagine. De la rosul puternic, care a dominat majoritatea scenelor, pana la viermii din carnea putrezita, fiecare cadru poate fi o fotografie reusita.

Nu credeam ca o voi vedea vreodata pe Helen Mirren intr-un film in care va juca complet nud jumatate din timp, si pot sa spun ca m-a uimit tineretea, frumusetea si dezinvoltura ei – chiar daca era trecuta biene de 40 de ani. Era la fel de puternica si de talentata si in 89 ca si recent, cand a jucat in The queen.

Filmul este o satira a societatii contemporane, in care ni se prezinta portrete puternice si bine conturate: barbatul-porc-avar-tiran-misogin, femeia-narcisista-frustrata-terorizata-sexuala, barbatul-intelectual-timid-fin-tandru…

Cu toate ca nu este in niciun fel o poveste clasica, in care sa te astepti la un inceput si un sfarsit, avem totusi de-a face cu tipica lupta intre bine si rau, raul fiind nimicit la final. Dupa ce-si chinuie sotia, angajatii si asociatii in cel mai enervant si mai tiranic mod cu putinta, The thief, sotul personajului jucat de Mirren, sfarseste prin a fi obligat sa-l manance pe amantul sotiei sale, pe care chiar acesta in ucisese. Scena nu mi s-a parut foarte realista, asa ca nu pot spune ca te scarbeste la culme. Dar probabil ca nici nu s-a dorit altfel.

The cook….mi-a trezit interesesul si pentru alte filme de-ale lui Greenaway.