Miracol

Credeam ca este indeajuns o singura clipa pentru a intelege un miracol. Credeam in revelatiile din trecut, cand miscarea unei crengi sau o raza ce-mi cadea pe perna concentrau tot miracolul existentei intr-un singur bob de nisip. Ca sa aflu ca nu intelegeam nimic. Sunt cinci luni de cand o fiinta, un corp cu suflet, creste in mine si nu inteleg. Nu inteleg cum este posibil. Cum este posibil sa am un om in mine, sa-l cresc fara sa fac nimic, sa-i simt picioarele lovindu-ma incet. Cum este posibil sa-i spun in gand sau cu cuvinte sa se miste sa-mi dea un semn ca este inca acolo, si el sa ma asculte.

Mi-e ciuda ca nu inteleg si mi-e teama ca va iesi in lume, se va desprinde de corpul meu si tot nu voi descifra acest miracol. Mi-e ciuda ca nu am trait destul de intens aceasta simbioza, ca o voi uita curand dupa ce cordonul ombilical va fi taiat si ca o voi regreta toata viata. Sau poate ca nu simti niciodata ca acel cordon ombilical nu mai exista, poate ca ramane pe veci o legatura fara timp si spatiu intre acele doua fiinte care au fost una in alta, precum doua papusi Matruska.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: