Alejandro Amenabar, regizorul, e fantastic. A regizat doar 9 filme in viata lui, conform imdb, printre care acesta si…Agora. Mie personal nu mi-a placut extraordinar Agora, dar nu asta e problema, ci faptul ca atata lume s-a dat in vant dupa el.
Amenabar
In fine. Abre los ojos e un horror (in acceptiunea clasica, nu cea moderna) psihologic. Foarte bine facut, exceptand unele scene unde probabil ca si din cauza limbii aveam impresia ca ma uit la o telenovela. O impresie foarte vaga.
Doar un mic amanunt ne-ar face sa credem ca avem de-a face cu un fel de SF, stirea TV despre criogenie care apare brusc in derularea povestilor personajelor noastre. Cesar (Eduardo Noriega) este un tanar nesuferit in aroganta si narcisimnul sau, plin de bani, care nu petrece doua nopti cu aceeasi femeie. Neavand niciun fel de scrupule, fuge de o admiratoare si ii face avansuri prietenei celui mai bun prieten al sau (Penelope Cruz). Dar cum Universul este intotdeauna drept, Cesar are un accident de masina care il lasa desfigurat.
De aici totul o ia razna, filmul se transforma intr-ul puzzle halucinant, care reuseste sa te tina cu sufletul la gura. Cesar se trezeste intr-o inchisoare acuzat de crima, fara sa stie cum a ajuns acolo. Incercand sa-si reconstruiasca trecutul, isi da seama ca intreaga nebunie este doar un vis transformat dintr-o eroare in cosmar. Un vis ce se desfasoara in timp ce el este criogenat.
From the dark side of the moon 