O calatorie foarte realista in viata unui sat iranian. Pe mine m-a socat un pic filmul, pentru ca am vistat de vreo 3 ori acel sat. Fara sa-mi dau seama de ce, daca exista sau nu…Acum ma gandesc ca ori l-am vazut la TV cand eram mica si mi-a ramas infipt in subconstient, ori am fost intr-o viata anterioara locuitorul unui sat iranian sau, ma rog, din zona.
Sat iranian
Asta e chiar satul din film! Complet alb, extrem de curat, in discrepanta cu oamenii imbracati in negru. Eu chiar am simtit pe durata filmului ca traiesc acolo, in armonia aia incredibila, intr-un spatiu atemporal…Pana la sfarsitul filmului nu exista noapte. Actiunea e repetitiva, dar totul se petrece pe lumina. Nu exista niciun reper temporal.
Avem in film un pusti foarte simpatic care are o fixatie pentru scoala si pentru examenele pe care trebuie sa le dea. O femeie cu 9 copii, gravida cu al 10-lea, care naste intr-o noapte si se intoarce dimineata zambitoare la munca. Un barbat care sapa la nesfarsit o fantana. Un inginer venit din lumea moderna care alerga la nesfarsit pe un deal pentru a prinde semnal la telefon. Totul se petrece intr-o obsedanta repetitivitate.
E interesanta existenta unor personaje care vorbesc foarte mult, dar pe care nu le vedem niciodata.
Nu exista nicio drama, nicio intriga. Eu iau filmul ca fiind un manifest impotriva productiilor occidentale.
Productia iraniana, vorbita in farsi si regizata de Kiarostami, a luat vreo trei premii si a fost nominalizata la Leul de Aur. Foarte bine!
Complet alb
From the dark side of the moon 